Guvernul condus de François Bayrou a fost respins luni seară în Adunarea Națională, cu 364 de voturi împotrivă și 194 pentru, marcând o premieră istorică: pentru prima dată în cele peste șase decenii de existență ale celei de-a V-a Republici, un cabinet cade în urma unui vot de încredere. Informația a fost confirmată de Le Monde.
O victorie imposibilă pentru Bayrou:
Premierul a mizat pe articolul 49(1) al Constituției, solicitând un vot de încredere pe declarația de politică generală. Miza: reducerea deficitului bugetar, aflat la peste 6% din PIB, printr-un plan de economii de 44 de miliarde de euro în 2026.
Însă aritmetica parlamentară i-a fost fatală. Coaliția prezidențială – Ensemble pour la République, Les Démocrates și Horizons – dispune doar de 161 de deputați, iar sprijinul parțial al republicanilor (LR, 49 de mandate) nu a fost suficient. Chiar și în scenariul optimist, tabăra guvernamentală ar fi strâns cel mult 210 voturi, departe de majoritatea absolută de 288.
În schimb, opoziția – de la extrema dreaptă (Reunirea Națională și aliații UDR, 138 de mandate) până la stânga radicală (Franța Nesupusă, 71) și stânga tradițională (PS – 66, Verzii – 38, PCF – 17) – a blocat guvernul, însumând peste 320 de voturi împotrivă.
Macron, în fața unei dileme politice:
Odată cu votul, François Bayrou va trebui să își depună demisia la președintele Emmanuel Macron, care va fi nevoit să numească un nou prim-ministru. Bayrou, în funcție de doar opt luni, este al patrulea șef de guvern al lui Macron în trei ani, după Elisabeth Borne, Gabriel Attal și Michel Barnier.
Opțiunile Palatului Élysée sunt limitate:
• O deschidere către Partidul Socialist (PS), a cărui conducere, prin Olivier Faure, s-a declarat dispusă la coabitare, dar cu condiția renunțării la „virajul spre dreapta” în politicile economice. O astfel de mișcare ar rupe însă relațiile cu LR, al cărui lider Bruno Retailleau a exclus categoric o guvernare alături de socialiști.
• Dizolvarea Adunării Naționale și convocarea de alegeri anticipate, a treia rundă legislativă din 2022 încoace. Însă sondajele nu garantează o majoritate stabilă: RN este favorit cu 31–33%, urmat de alianța de stânga PS–EELV–PCF cu 19%, Ensemble cu 15%, iar LFI și LR la egalitate cu 10%.
În acest scenariu, Marine Le Pen și Jordan Bardella ar putea obține pentru prima dată o majoritate absolută, dar cel mai probabil rezultat rămâne un parlament fragmentat.
Presiune publică pe Macron:
Potrivit sondajelor, aproape două treimi dintre francezi cer demisia președintelui Macron și organizarea de alegeri prezidențiale anticipate. Liderul de la Élysée a transmis însă că își va duce mandatul până în 2027, când Constituția nu îi mai permite o nouă candidatură.
Astfel, Macron se află prins între spectrul unei coabitări forțate cu stânga și riscul unor anticipate care ar putea aduce extrema dreaptă la guvernare.
De la „pe de altă parte” la impas politic:
În 2017, Emmanuel Macron a câștigat președinția cu promisiunea de a depăși clivajul tradițional stânga–dreapta, promovând celebrul concept „en même temps” („pe de altă parte”). În 2025, paradoxul este că tocmai acest echilibru pare imposibil: stânga și dreapta refuză să coopereze, iar extrema dreaptă bate la porțile puterii, pregătită să exploateze criza pentru a-și revendica victoria istorică.