Deputatul USR Radu Miruţă, recent numit ministru al Economiei, a explicat, într-o declarație acordată presei, de ce formațiunea sa a votat în Parlament în favoarea numirii lui Mihai Busuioc, candidatul susținut de PSD, în funcția de judecător la Curtea Constituțională a României. Potrivit lui Miruţă, decizia a fost dictată de logica apartenenței la actuala coaliție de guvernare, în care „prețul” compromisurilor politice trebuie asumat.
„Aveam varianta să stăm pe margine şi să ne uităm cum ţara merge rău. Aveam varianta să ne suflecăm mânecile, să intrăm, să facem o bucăţică de bine”, a declarat Radu Miruţă, subliniind că USR, cu doar 12% reprezentare parlamentară, nu are forţa de a influenţa în mod decisiv deciziile luate de partenerii majoritari din coaliţie. „Analizaţi-ne şi răstigniţi-ne pe rug dacă facem sau nu facem de cei 12,4%”, a adăugat el, în ton apăsat.
Numirea lui Mihai Busuioc la Curtea Constituțională a generat ample controverse în spațiul public, fiind percepută de unii ca o recompensă politică acordată de PSD. Sprijinul acordat de USR a fost astfel pus sub semnul întrebării de o parte a electoratului și de societatea civilă, în condițiile în care USR a construit o mare parte din capitalul său politic pe promisiunea de a combate exact acest tip de aranjamente politice.
Miruţă a recunoscut existența unei tensiuni între principiile partidului și realitatea compromisurilor guvernamentale, dar a susținut că responsabilitatea guvernării și obiectivul de a aduce o „bucățică de bine” justifică, în acest caz, votul dat în favoarea candidatului PSD.
Pe de altă parte, întrebat despre posibilitatea ca Paul Stănescu, secretarul general al PSD, să fie propus în curând la conducerea Curţii de Conturi, Miruţă a răspuns că subiectul nu a fost discutat sau agreat în coaliţie. „Îmi doresc să rămână o ipoteză care nu se va întâmpla”, a afirmat ministrul Economiei.
Declarațiile vin într-un moment delicat pentru USR, care, odată cu intrarea în guvern, este tot mai frecvent pus în situația de a justifica decizii și compromisuri în contrast cu profilul său tradițional de opoziție față de „vechile partide”. Rămâne de văzut dacă electoratul va accepta această justificare pragmatică sau o va considera o cedare de principii.