Într-un editorial publicat în Financial Times, jurnalistul Alec Russel îl prezintă pe președintele României, Nicușor Dan, drept un contraexemplu rar în peisajul politic european dominat de populism, promisiuni fără acoperire și criză de încredere în partidele tradiționale. Într-o Europă marcată de dezorientare politică, iar în Marea Britanie de ascensiunea lui Nigel Farage, România oferă o surpriză: alegerea unui președinte centrist, lipsit de carismă convențională, dar riguros, credibil și eficient.
Russel face o paralelă cu situația politică din Regatul Unit, unde atât laburiștii aflați la guvernare, cât și conservatorii din opoziție „stârnesc derâdere, dacă nu chiar dispreț”. Într-un climat în care figura „omului care spune lucrurilor pe nume” (reprezentat de Farage sau Trump) devine dominantă, România a ales în mai un președinte atipic: un intelectual sobru, profesor de matematică, care a ajuns la conducerea țării fără spectacol populist.
„Pentru cei care sunt înclinați să-și piardă speranța că alegătorii vor vota un centrist într-o epocă a indignării alimentate de algoritmi, am un răspuns: mergeți la București”, scrie Russel. Nicușor Dan este, în opinia sa, dovada că se poate guverna și fără scandal, atâta timp cât există consistență și seriozitate. Deși nu este un lider carismatic, Dan reușește să inspire încredere prin tonul civilizat, dialogul onest și prioritizarea rezultatelor.
„În România, oamenii au votat cu populiștii pentru că nu au încredere în stat, în autorități. Ei văd corupție, nedreptate. Singurul obiectiv este să recâștigăm încrederea oamenilor”, afirmă președintele, citat în articol. În calitate de fost primar al Bucureștiului, Dan a gestionat crize administrative și financiare complexe, reușind să repună orașul pe o traiectorie sustenabilă. A luptat cu dezvoltatorii imobiliari, a gestionat modernizarea sistemului de termoficare și a stabilizat bugetul municipal, reamintește autorul editorialului.
Provocarea actuală este cu atât mai mare: România are cel mai mare deficit bugetar din UE și un Parlament fragmentat. Cu toate acestea, Nicușor Dan își păstrează abordarea sobră și pragmatică, mizând pe rezultate și pe refuzul constant de a aluneca în retorici populiste.
Russel subliniază o calitate rară a liderului de la Cotroceni: „președintele vorbește atât de încet încât trebuie să te străduiești să-l auzi, dar știe să-și apere punctul de vedere”. Într-o lume politică dominată de zgomot, Dan folosește strategic tăcerea și reflecția, contrastând puternic cu vocile puternice și goale ale populismului digital.
Jurnalistul britanic notează că președintele României nu ezită să se opună nici propriei tabere, așa cum a făcut-o recent în cazul unui proiect de lege privind discursul instigator la ură, pe care l-a considerat excesiv. Într-un peisaj politic în care conformismul devine normă, această independență este și ea remarcabilă.
Deși avertizează că „luna de miere a lui Dan se va termina în curând”, Alec Russel susține că România oferă în prezent o lecție prețioasă: „fă lucrurile, arată respect, nu dansa după cum cântă populiștii și amintește-ți puterea tăcerii strategice”. Un mesaj rar, lucid și cu atât mai valoros într-o epocă politică dominată de haos și superficialitate.