Judecătorii Curții Constituționale a României (CCR) refuză să explice public de ce ar trebui să primească indemnizații de final de mandat în valoare de 180.000 de lei fiecare, echivalentul a aproximativ 35.000 de euro, într-un moment în care întreaga țară se confruntă cu măsuri dure de austeritate. Întrebați direct de jurnaliști despre justificarea acestor sume, magistrații constituționali au ales să păstreze tăcerea.
Plățile ar urma să fie făcute în luna iulie 2025, pentru cei trei judecători care își încheie mandatul: Marian Enache (actualul președinte al Curții), Livia Stanciu și Attila Varga. Conform articolului 71, alineatul 5 din Legea de funcționare a CCR, la finalul mandatului, judecătorii beneficiază de o sumă echivalentă cu șase salarii nete, o prevedere legală care le garantează un bonus considerabil.
Totuși, acordarea acestor indemnizații contravine Ordonanței de Urgență 156/2024, cunoscută drept „ordonanța trenuleț”, emisă de Guvernul Ciolacu, care interzice expres orice formă de „ajutor” sau indemnizație la ieșirea din funcție pentru angajații sistemului bugetar, indiferent de statutul lor sau de sursa de finanțare.
În plus, CCR nu are prevăzuți acești bani în bugetul pentru anul 2025, ceea ce ridică semne de întrebare majore privind sursa fondurilor. Potrivit unor surse guvernamentale, s-ar putea recurge la realocarea banilor de la alte capitole bugetare, inclusiv cele destinate investițiilor, pentru a acoperi aceste plăți.
Situația este cu atât mai controversată cu cât președintele CCR, Marian Enache, este deja considerat cel mai bine plătit bugetar din România, cu un salariu lunar brut de aproximativ 47.000 de lei, la care se adaugă pensia specială și alte beneficii. În ciuda acestor privilegii, el ar urma să primească și bonusul de încheiere a mandatului, în ciuda constrângerilor bugetare impuse tuturor celorlalte instituții publice.
Într-un climat social tensionat, în care autoritățile cer sacrificii de la cetățeni și anunță reduceri în sectoare esențiale, cum ar fi sănătatea, educația și administrația locală, lipsa de transparență și privilegiile acordate discreționar unor funcții de vârf alimentează percepția unui dublu standard în aplicarea austerității.
Deocamdată, niciunul dintre judecătorii Curții Constituționale nu a oferit vreo explicație publică, în ciuda solicitărilor repetate ale presei. Întrebarea rămâne: cum se pot justifica astfel de plăți într-un stat care își restrânge cheltuielile și care cere tuturor să strângă cureaua?
În lipsa unei reacții oficiale, opinia publică privește cu suspiciune această tăcere instituționalizată, iar riscul de decredibilizare a unei instituții fundamentale a statului de drept devine tot mai real.