Blocajul politic care paralizează formarea unui nou Guvern în România pare să se apropie de un moment decisiv. Președintele Nicușor Dan are în față două opțiuni principale pentru nominalizarea viitorului prim-ministru: un tehnocrat cu rădăcini în PSD, Leonardo Badea, actual prim-viceguvernator al Băncii Naționale a României, și un lider PNL cu influență și ambiții clare, Ilie Bolojan, președintele interimar al liberalilor și actual președinte al Senatului.
Potrivit unor surse politice citate de Antena3.ro și confirmate de membri ai coaliției, Nicușor Dan ar urma să ia o decizie în următoarele 48 de ore, sub presiunea termenelor limită impuse de Bruxelles și a impasului intern care se adâncește de la o zi la alta.
România trebuie să transmită Comisiei Europene un plan clar de măsuri fiscale pentru reducerea deficitului bugetar, în lipsa căruia fondurile europene riscă să fie înghețate. În același timp, tensiunile sociale cresc: sindicatele avertizează cu proteste masive dacă instabilitatea politică persistă.
Pe fondul acestei presiuni, revine în joc numele lui Ilie Bolojan. După ce inițial a refuzat funcția de prim-ministru și a transmis acest lucru chiar președintelui la începutul lunii iunie, liderul liberal ar fi avut o discuție decisivă cu Nicușor Dan în cursul zilei de duminică.
Conform surselor citate, Bolojan ar fi acceptat ideea de a conduce Guvernul, însă cu o serie de condiții ferme. Printre acestea se numără libertatea totală în alegerea miniștrilor și dreptul de a-i revoca oricând, fără consultarea partidelor care compun coaliția. Este o abordare autoritară, inspirată de modelele guvernărilor „cu mână forte”, dar care provoacă reticență în PSD, UDMR și USR, care nu sunt dispuse să sprijine un premier incontrolabil politic.
În contrapondere, social-democrații susțin o variantă aparent mai consensuală: Leonardo Badea, fost senator PSD, fost președinte al Autorității de Supraveghere Financiară și actualmente prim-viceguvernator BNR. Deși tehnocrat la prima vedere, Badea este perceput ca având o legătură solidă cu PSD, iar propunerea acestuia ca premier ar fi o formulă convenabilă pentru social-democrați, care nu vor să-și asume formal guvernarea, dar nici nu vor să piardă influența. Modelul amintește de numirea lui Mugur Isărescu ca premier tehnocrat în 2000, susținut parțial politic, dar cu un profil de independență și stabilitate.
În acest moment, ambele opțiuni sunt active pe masa președintelui, iar timpul presează. Mandatul Guvernului interimar expiră în cinci zile, iar Bruxelles-ul așteaptă un plan economic viabil înainte de începutul lunii iulie. În spatele ușilor închise, liderii coaliției negociază, cântăresc riscuri și oportunități, în timp ce Nicușor Dan trebuie să decidă între o formulă de forță și una de echilibru aparent – într-un moment în care orice ezitare poate costa scump.