Fostul lider liberal Crin Antonescu a intervenit, printr-o postare acidă pe Facebook, în disputa publică declanșată de organizarea funeraliilor de stat ale fostului președinte Ion Iliescu. Antonescu acuză frontal ceea ce numește „băsiștii și post-băsiștii ‘reziști’” că își reglează conturile istorice „la catafalc”, profitând, în același timp, de toate privilegiile oferite de stat.
„Scandal la catafalc, tăcere la Palat”
Fostul președinte PNL îl ironizează dur pe șeful statului, Nicușor Dan, despre care afirmă că „stă ascuns în birou, în aceeași clădire cu defunctul onorat conform legii”, fără „curajul să aprindă o lumânare”. Antonescu sugerează că președintele evită atât un gest simbolic de respect față de fostul șef al statului, cât și o explicație publică a absenței, fie de teama reacției propriului electorat, fie din „incapacitate de articulare”.
Țintă directă: Traian Băsescu
Antonescu își îndreaptă apoi criticile spre fostul președinte Traian Băsescu, pe care îl acuză că, în plină criză bugetară, „cere casa, banii, pensia specială, SPP-ul”, în timp ce guvernanții – inclusiv premierul Ilie Bolojan – „se conformează urgent”.
Fostul lider PNL subliniază că, deși a avut șase mandate de parlamentar și a ocupat funcții importante în stat, nu a cerut niciodată pensie specială, locuință de protocol sau alte beneficii. „O modestă formă de solidaritate cu toți cei chemați azi cu japca la austeritate”, spune Antonescu, contrastând această atitudine cu „drepturile redobândite ale domnului Băsescu”, plătite din bani publici.
„Băsiștii au câștigat alegerile”
Cu un ton sarcastic, Antonescu afirmă că „băsiștii și urmașii lor” au câștigat alegerile și că acum „totul le este permis”, inclusiv conducerea administrației Bucureștiului și a Guvernului, dar cu prețul „respectului și simpatiei pentru turnătorii fostei Securități”, care, spune el, „se țin cu cheltuială”.
În final, Antonescu evită deliberat să intre în detalii despre figura lui Ion Iliescu, limitându-se la un mesaj scurt: „Despre Ion Iliescu, mai târziu. Azi, doar creștinescul «Dumnezeu să-l ierte!» și tăcerea cuviincioasă, o clipă, în fața morții.”